Manastirea Tiganesti

Manastirea Tiganesti

Inconjurata de un curs de apa cunoscut sub numele Lacul Maicilor, Manastirea Tiganesti, aflata intre Bucuresti si Ploiesti, este vestita atat prin frumusetea sa, cat si prin atelierele ei de tesatorie, in care calugaritele realizeaza adevarate opere de arta. Aici se tese stofa pentru vesmintele preotesti si tot aici a fost lucrata broderia pentru sala maura din Castelul Peles.

Manastirea Tiganesti este atestata de documentul de donatie si vanzare-cumparare din iulie 1780 al lui Matei Tiganescu si al verisoarei sale Paraschiva Caplescu, care construieste o bisericuta pe acest teren. Sub numele de Tiganesti o intalnim si in hrisoavele domnesti de danii ale lui: Moruzi 1793, Caragea 1813 si al lui Dimitrie Ghica Voievod din 1824.

Legenda sustinuta de faptul ca pomelnicul manastirii incepe cu Mihai Viteazul si Doamna Stanca, ne arata ca asezarea monahala exista inca de la inceputul sec. XVII, fiind zidita de calugari romani de la muntele Athos, cand in aceste locuri erau codrii Vlasiei.

La inceput aici a fost o biserica de lemn in care ctitorii, familia Clapescu, asezasera pe Altar o bucata de marmura pe care era inscriptionata data: 1752. Boierul Tiganescu donase terenul si de aici numele "tiganesti" dat locasului respectiv.

A fost mai intai Schit cu chilii si biserica din lemn. Din aceasta biserica din lemn s-a pastrat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate. Schitul Tiganesti, populat de calugari, trece sub obladuirea , apoi la scurt timp calugarii de aici sunt transferati la Caldarusani, locul lor fiind luat de calugaritele de laSchitul Turbati - Silistea Snagovului si Schitul Maicilor din Bucuresti - fapt atestat de hrisovul de la 5 iunie 1805.

Calugarii erau adusi de la schitul Sfanta Ana de la Sfantul Munte. Acestia insa au fost transferati la Manastirea Caldarusani, in locul lor fiind adus, in jurul anului 1800, un grup de calugarite de la Schitul Maicilor din Bucuresti.

Biserica de lemn devenita neincapatoare, a fost demolata si pe locul ei a fost inaltata in 1812 actuala biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, avandu-l ctitor pe banul Radu Golescu, staret fiind Dosoftei.

In 1812 este inaltata biserica din zid, avandu-i ctitori pe banul Radu Golescu, sprijinit de staretul Arhimandrit Dosoftei de la Caldarusani, logafatul Gheorghe Florescu, sotia sa Anica si multi alti credinciosi.

Locasul cu hramul Adormirea Maicii Domnului este construit in spiritul vremii, cu pridvor si o singura turla, decorata cu ferestre prelungi. Usa de la intrarea in pronaos prezinta un ancadrament cu motive florale, admirabil executate.

Exteriorul, impartit in doua registre inegale este de asemenea decorat cu ferestre si firide, peretii fiind zugraviti in alb. Partea superioara a fatadelor este impodobita cu medalioane in mozaic, realizate de pictorul Gheorghe Radu cam in a doua jumatate a secolului trecut.

Pictura interioara, executata in 1853, in stil neobizantin, a fost opera egumenului Eftimie. A urmat o serie de restaurari in 1880, 1895, 1911 iar in 1929 biserica a fost repictata de Dimitrie Belizarie. Pridvorul pasteaza insa cateva scene din pictura originala.

In exterior a fost refacut mozaicul de catre pictorul Gh. Raducanu iar catapeteasma pictata in 1895 de Gh. Stoenescu este refacuta in 1989 de Gh. Samoila.

Restaurarile din 1977-1986 au fost facute cu multa grija, lucrarile destinate picturii fiind incredintate pictorilor Gheorghe Trasculescu si Valeria Musceleanu, insotiti de un grup de ajutoare.

Cele doua cladiri din incinta Manastirii, avand cerdacuri sustinute de coloane, adapostesc chiliile, staretia, trapeza si o minunata colectie de arta bisericeasca si carte veche. Construite in 1920, cladirile inconjoara biserica. Manastirea se afla pe o peninsula, terenul nefiind bine stabilizat, in anii 1980-1984 constructia a fost consolidata.

Biserica de cimitir cu hramul Sf. Treime, de dimensiuni mai mici, a fost construita in 1817 si pictata de Anton Serafin. Este o biserica de mici dimensiuni, frumos proportionata, cu planul trilobat, cu pridvor deschis in stil post brancovenesc. In cimitir se afla monumente funerare vechi, din care mentionam monumentul familiei Diamandescu realizat de sculptorul Carol Stork in anul 1889.

Printre mandriile locasului pot fi amintite clopotnita cu trei clopote mari si unul mic, si mai ales ceasul mare, cu doua cadrane. Adus din Germania, in 1911, are un mecanism care cantareste mai mult de 1300 kg.

Cladirea muzeului, construita in 1848, a fost mai intai orfelinat, apoi scoala, arhondarie, iar din 1989 muzeu. Aici sunt expuse icoane pe lemn, panza, sticla si metal, vesminte vechi, carti si obiecte religioase.

Ansamblul manastirii mai cuprinde turnul clopotnitei, trapeza, casele monahale, cimitirul si atelierele unde se tes materiale pentru hainele preotesti. In acest atelier trudesc maicutele manastirii, iar materialele folosite pentru hainele preotesti sunt din matase vegetala si cu fir de aur si argint. Razboaiele de tesut sunt programate prin cartele perforate.

Prin pictura sugestiva, realizata in culori vii, prin eleganta constructiilor din jur, prin faima atelierelor si linistea pe care o degaja, Manastirea Tiganesti ramane un loc de reculegere, deosebit de indragit de credinciosi.

Manastirea Capriana

 

Manastirea Capriana

Manastirea Capriana este una dintre cele mai vechi , fiind intemeiata in anul 1429 si asezata intr-o zona pitoreasca la o distanta de 40 de kilometri fata de orasul Chisinau. Manastirea a fost folosita mult timp drept resedinta de catre mitropolitului Moldovei, iar intre domnitorii care au ctitotit-o se numara si .

In perioada imediat urmatoare intemeierii tarii Moldovei (1359), documentele istoriceatesta existenta unei manastiri cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" in codrii Lapusnei. Acest asezamant il vom gasi mentionat si in secolul urmator, sub denumirea de "Manastirea lui Ciprian" sau "Manastirea Capriana".

Domnitorul Alexandru cel Bun, intr-un document din 10 februarie 1429, mentioneaza ca manastirea a fost ctitorita de cativa tarani si boieri din satul Mereni. In fruntea acestora se gasea fratele egumenului Ciprian din manastirea mai sus mentionata.

In perioada 1420-1429, o serie de documente mentioneaza Poiana lui Ciprian, dand si o serie de detalii legate de asezamant: in manastire traiau in jur de 40-50 de calugari si frati, incinta fiind alcatuita din o biserica, mai multe chilii, egumenie si arhandarie (toate din lemn).

Manastirea Capriana va deveni manastire domneasca in anul 1429, cand Alexandru cel Bun, casatorindu-se cu fiica unuia dintre grupul de ctitori locali, va randuit, prin decret domnesc, noul statut al Caprianei - mai multe privilegii.

Prima jumatate a secolului al XVII-lea a fost un timp greu pentru manastire, cazand din motive necunoscute in ruina. Starea precara in care ajunsese Capriana il determina pe Petru Rares in a doua sa domnie, sa o refaca intre anii 1542-1545, fapt consemnat in cronica lui Grigore Ureche.

Manastirea Capriana a fost una dintre manastirile inchinate Sfantului Munte, si anume manastirii Zografu. In anul 1698 Alexandru cel Bun este pictat ca ctitor al manastirii din Lapusna.

In anul 1470, cu binecuvantarea mitropolitului Teoctist al Moldovei, Stefan cel Mare a semnat, la dorinta fiicei lui Alexandru cel Bun (mostenitoarea manastirii) doua decrete prin care manastirea Capriana era inchinata marii lavre de la Neamt.

Domnitorul Stefan cel Mare si-a legat numele si de manastirea Capriana, acesta zidind din piatra biserica "Adormirea Maicii Domnului".

Legat de numele manastirii exista o legenda conform careia, voievodul Stefan, intorcandu-se dintr-o batalie de pe Nistru, ar fi poposit intr-o poiana frumoasa din acel loc. Acolo ostenii sai ar fi zarit o caprioara urmarita si prinsa de lupi. Impresionat de intamplare, voievodul a zidit acolo manastirea Capriana.

La randul sau, Alexandru Lapusneanu, nascut in tinutul Lapusnei, a purtat de grija Caprianei, intarindu-i unele drepturi. Tot el l-a folosit pe egumenul Eftimie al Caprianei in unele misiuni diplomatice.

La sfarsitul secolului XVII incepe o perioada de declin in viata spirituala si obsteasca a manastirii Capriana, intre anii 1698 si 1813 aceasta fiind inchinata manastirii Zografu din Sfantul Munte.

Biserica manastirii Capriana, afectata in urma unui cutremur, va fi rezidita intre anii 1819 si 1820 de catre mitropolitul Gavriil Banulescu, care va inalta si un nou lacas in cinstea Sfantului Gheorghe.

Ansamblul monahal actual prezinta trei biserici, o casa cu doua etaje, chilii si alte acareturi. Manastirea a avut mult de suferit in cursul istoriei sale, mai ales de pe urma calamitatilor naturale.

Dintre obiectele de valoare ale manastirii merita mentionat epitrahilul brodat intre anii 1427 si 1431, fiind foarte valoros, mai ales pentru faptul ce este cea mai veche broderie de acest fel cunoscuta pana astazi (pe ea apareau chipurile sfinte si portretele lui Alexandru cel Bun si al sotiei sale) si epitaful mitropolitului Macarie al Moldovei din anul 1428.

In februarie si respectiv in aprilie 2003 a fost organizat un radio-telemaraton pentru a colecta donatii de la populatie in vederea reconstructiei bisericilor de la ManastireaCapriana.

Manastirea Rudi

Manastirea Rudi

Manastirea se afla in mijlocul landsaftului pitoresc Rudi-Arionesti, nu departe de Nistru - la o distanta de 15 kilometri de oraselul Otaci. In complexul monahal, toate constructiile manastirii formeaza un ansamblu incantator, centrul caruia este biserica Sfanta Treime, care a fost zidita in anul 1777, dupa vechile traditii ale arhitecturii moldovenesti.

Manastirea Rudi - numita uneori si Manastirea Rughi - este asezata pe cursul unui rau ce strabate, prin mijloc, padurea ce se intinde pe un mare petic de pamant. Manastirea Rudi este locul unde simpletea, bunatatea si credinta coexista. Drumul spre acest lacas sacru serpuieste printre peisajele incantatoare de pe malul Bulboacei, un afluent al Nistrului.

Sora Taisia, sustine cu modestie ca "in ziua de azi calugarii nu indeplinesc nici a patra parte din menirea de odinioara, caci nu indura chinurile strastramosilor nostri, care deveneau pusnici si se daruiau total credintei in numele Domnului".

La poarta manastirii se gasesc instructiunile pentru vizitatori: nu se permite fumatul, nu se intra fara binecuvantare, pentru femei se cuvin fuste sau rochii decente, precum si broboade. La inceput maicele erau tolerante fata de multimea de vizitatori, dar uneori deveneau martorii unui comportament greu de suportat. Cei veniti sunt rugati sa se conformeze, pentru un scurt timp, statutului monastic.

Manastirea Rudi - istoricul si greutatile vremii

Biserica Sfanta Treime a manastirii Rudi a fost construita in 1777, pe mosia fratilor Andronache si Teodor Rudi, cu mijloacele lor si ale negustorului Donciul din Movilau-Podolia. Ea a fost finisata in anul 1828. Biserica a fost construita pe timpul slavitului domn Alexandru Ghica-Voda si cu binecuvantarea preasfintitului episcop al Husilor, Chir Inochentie, fiind manastire de calugari.

Primul staret a fost ieromonahul Macarie, urmat de Arsenie, Ionichie, Teofil. Localnicii sunt tentati sa lege aparitia bisericii "Sfanta Treime" si a manastirii Rudi de existenta in preajma a unui izvor, apa caruia, se zice, poate face adevarate minuni. Anume aici veneau de pretutindeni oamenii sa-si intremeze trupul si anume pe acest loc s-a si hotarat edificarea unui templu pentru purificarea duhului.

In anul 1828 calugarii de aici au fost mutati la manastirea Calaraseuca, iar in locul lor au sosit maicele din manastirea Saratura, judetul Hotin, ele, conform documentelor pastrate pana in prezent, luand in primire "mult pamant arabil, pasuni vaste, livada care se afla in deal de padure, via ce se intinde de la manastire pana la Nistru, si pamant din padure".

Aceasta mosie a apartinut fratilor Andronache si Teodor Rudi, despre care documentele glasuiesc precum ca "au fost fericitii ctitori ai sfantului locas". Se zice ca la moartea lor, trupurile le-au fost zidite in peretii din partea stanga a intrarii in biserica. Un al treilea ctitor este numitul negustor Donciul din Movilau.

Dar nu mult timp dupa trecerea calugaritelor, prin anul 1835, mosia fratilor a fost acaparata cu forta de catre un oarecare proprietar Mihail Bobus, care, hain din fire, ravnea la pamanturile manastiresti.

Intre sfintele ziduri s-au mutat sa traiasca apropiatii lui Bobus, ca si el - oameni farafrica de Dumnezeu. Maicele, una cate una, s-au vazut nevoite sa plece in alte manastiri. In anul 1846 manastirea Rudi a fost oficial inchisa. Se spune ca localnicii l-au blestemat pe noul stapan al mosiei, astfel ca in scurt timp a murit fiica lui, apoi, unul dupa altul, i s-au imbolnavit si toate rudele.

Activitatea manastirii a fost reluata peste 75 de ani, la 24 octombrie 1921 la insistenta lui Visarion Puiu. Tot acest timp, acest loc ramasese de izbeliste si doar in 1921 la Rudi s-a redeschis manastirea de calugari, in frunte cu staretul Gherontie Guta, care s-a straduit din rasputeri sa reduca din pierderile provocate Sfantului Locas. Intre anii 1930-1935 aici a fost ridicata o scoala de teologie.

Afara de bisericile de vara si de iarna existente deja, in aceasta perioada se construise 8 chilii pentru frati, o bucatarie, depozite, un bloc de piatra cu trei balcoane, o scoala pentru dascali, care in anul 1940 a fost transferata la Balti.

Din anul 1940, cand manastirea a fost inchisa de sovietici, pana in anii 1990 pe acest teritoriu a functionat mai intai o casa de copii, apoi - un sanatoriu pentru copiii. In anul 1992, dupa o minutioasa si costisitoare reparatie, manastirea si-a redeschis portile pentru calugari, ca mai pe urma, din anul 1999, la Manastirea Rudi sa revina calugaritele.

"Multi crestini care ne viziteaza, raman profund impresionati de maretia si frumusetea Scolii pentru dascali si ne intreaba, de ce nu o reparam. Am vrea si noi sa salvam de distrugere aceasta perla a arhitecturii moldovenesti, dar, din pacate, nu dispunem de mijloace. Cu ajutorul Domnului, cu stradania maicii starete, am reusit, totusi, sa adunam ceva bani pentru repararea acoperisului unui bloc al Scolii".

Manastirea Rudi - Biserica Sfanta Treime

Biserica "Sfanta Treime" a Manastirii Rudi este una deosebita, prin arhitectura ei de un caracter moldovenesc bine pronuntat, care aminteste de bisericile Moldovei medievale din secolele XVI-XVII.

Planul bisericii este treflat, peretii ei avand grosimea de aproape un metru. Tinda se afla in partea sudica a bisericii, iar turla este sustinuta prin sistemul de arcuri semicirculare suprapuse, numit uneori "bolta moldoveneasca".

Prima restaurare a bisericii Sfanta Treime a fost facuta in anul 1925. In anul 1994, cand administrator la manastirea Rudi a fost numita maica Antonina s-a inceput restaurarea repetata a bisericii Sfanta Treime. In acelasi an a fost sfintit altarul bisericii. In anii 1997-1998 parintele Donat a izbutit sa repare corpul de chilii si trapeza manastirii.

Manastirea Rudi - viata monahala bazata pe "rugaciune si munca"

Majoritatea calugaritelor de aici sunt tinere. Ele insa nu consuma carne, lucru strict interzis prin regulamentul intern al manastirii. Caci, vorba surorii Taisia, "omul care mananca carne are dureri de burta, se simte greu si poate sa nu reziste la rugaciuni. In plus, carnea trezeste patimile". In schimb, la fiecare pranz, in mod obligatoriu, se serveste cate un paharut de vin rosu, folositor pentru vigoare si sanatate.

Toaca bate trezirea la ora 5 dimineata, iar stingerea e pe aproape de miezul noptii. Pregatindu-se de culcare, maicile isi petrec orele de seara fie citind cartile sfinte, fie indeletnicindu-se cu lucrul manual. Pentru ca, de cu zori, din nou sa-l laude pe Domnul si, cu rabdare si smerenie, sa se roage pentru binele tuturor.

Manastirea Hancu Manastirea Hancu In anul 1678 a luat fiinta un nou locas sfant, purtand numele ocrotitoarei Moldovei – Sfanta Cuvioasa Parascheva. Initiatorul si fondatorul este considerat cu adevarat, boierul moldovean, marele stolnic Mihalcea Hancu. Hancu, avand nevoie de o armata cat mai mare pentru a-l detrona pe domnul Gheorghe Duca a primit ajutor de la un neam de al sau serdarul Apostol Durac, si mai apoi de la cleherul Sorocean Constantin, caruia ii promisese mana fiicei sale, dar apropiindu-se ziua casatoriei, ea a refuzat sa se marite cu aliatul tatalui sau, fugind de la casa parinteasca si ascunzindu-se intr-o vizuina. Fiica lui Mihalcea Hancu a petrecut un timp oarecare in pestera, fiind gasita de vanatorii ce o cautau. Fata a refuzat sa paraseasca pestera. Atunci a venit la ea chiar tatal, stolnicul Mihalcea Hancu, rugand-o sa iasa din pestera. Fiica a acceptat, doar cu conditia, ca va iesi numai dupa ce va auzi dangatul clopotelor unei biserici. Astfel, Mihalcea Hancu a dat porunca sa se construiasca o biserica, ulterior aici fiica sa si-a inchinat viata in slujba Domnului. La inceput manastirea Hancu, cu hramul Cuvioasei Parascheva initial a fost intemeiata ca schit de maici, avand doar un duhovnic. Mihalcea Hancu se hotaraste sa imparta mosiile si averea intre cei doi copii, intocmind actul de danie manastirii in care slujea fiica sa. In anul 1715 domnitorul Nicolae Mavrocordat a inchinat acest schit Patriarhiei din Alexandria, dar peste un an, Mihai Racovita anuleaza aceasta decizie. Invaziei tatarilor in Moldova a ruinat schitul, destrugandu-l si incendiind biserica. In urma groaznicelor evenimente desfasurate in 1757 maicele au nevoite sa paraseasca schitul. La sfarsitul anilor 60 ai secolului XVIII urmasul lui Mihalcea Hancu, Lupul Hancu, il roaga pe ieromonahul Varlaam de la manastirea de calugari Varzaresti sa se ocupe de schitul parasit. Ieromonahul Varlaam intre anii 1870-1872 impreuna cu cativa monahi impodobesc imprejurimile schitului cu gradini si livezi, repara chiliile si schitul, in intregime cu sprijinul si aportul financiar al boierului Lupu Hancu, care mai construieste si o biserica noua. In anul 1784 staretul manastirii Egumenul Varlaam al II-lea construieste o biserica din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnul, cateva chilii pentru calugari. In acest timp au fost construite noi chilii, deoarece sa marit numarul calugarilor. In anul 1802 staret a fost numit Egumenul Iezechil, moldovean de origine, care a reconstruit biserica de iarna din lemn si a schimbat catapeteasma in biserica de vara. In anul 1817 in manastirea Hancu toti calugarii erau moldoveni, aveau legaturi stranse cu schiturile si manastirile din Moldova si Sfantul Munte Athos. In manastire vietuiau trei monahi rusi refugiati din 1819. Manastirea Hancu este prima asezare monahala din Basarabia unde prin 1820-1822 s-a introdus viata de obste. Mitropolitul Gavriil a numit in 1821 un supraveghetor asupra manastirilor si schiturilor. Pe teritoriul manastirii, langa biserica a fost construita o cladire, acoperita cu sindrila, ce includea 12 chilii pentru frati cu trei pridvoare. Mai erau sase case separate, cu cate patru chilii fiecare. La fel separate, se mai afla si o trapeza cu o brutarie, acoperita cu sindrila. Pe langa manastire se aflau hambare, distilerie, ateliere de tamplarie, fierarie, etc. In aceasta perioada Manastirea Hancu devine una din cele mai vestite Manastiri din Moldova. In anul 1868, Stefan Toma si Ioan Radu au daruit manastirii o livada, iar in 1870, Ioan Cursov impreuna cu marele poet Ioan Sarbu au mai daruit una. In anul 1884 pe langa Manastirea Hancu a fost creata o scoala cu orfelinat. La inceputul sec XX in clopotnita bisericii de vara Sfanta Cuvioasa Parascheva s-au instalat 10 clopote. In aprilie 1944 o parte din calugarii manastirii Hancu au fost evacuati in manastirea Balaciu jud. Ialomita, dar cea mai mare parte din ei au fost arestati si dusi in sudul Romaniei la inchisoarea din orasul Braila. In luna septembrie anul 1949 au inceput sa fie inchise unele manastiri printre care si Manastirea Hancu. In perioada anilor 50 toate Manastirile Moldovei in afara de manastirea Japca au fost inchise. Manastirea Hancu n-a fost o exceptie. Intreg complexul monastic a fost reconstruit intre anii 1985-1986, au fost construite: o cantina si cinci case. Conducerea Universitatii a mai initiat constructia drumurilor de acces la manastire, constructia unor bazine, a conductei de apa. Biserica cu Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva In anul 1676 la solicitarea stolnicului Mihalcea Hancu a fost construita o biserica de lemn cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva care s-a pastrat pana-n anul 1835. Biserica in anul 1817, era de lemn, ingradita, lipita cu lut si varuita. Acoperisul bisericii era din lemn cu flori incrustate si poleite cu aur. Fiind ruinata de vremi, staretul Dosoftei impreuna cu calugarii in anul 1835 au hotarat sa ridice tot in acel loc o noua biserica din piatra, mai mare cu o clopotnita pastrandu-i hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva. Aceasta este o biserica unde se oficiaza servicii divine in timpul cald al anului, adica primavara, vara, toamna. Restaurarea bisericii de vara a inceput in anul 1994. In Biserica Sfintei Cuvioase Parascheva se gaseste o racla frumoasa cu o particica din sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheva cadonata de Prea Sfintitului Doremidont episcop de Briceni si Edinet. Biserica cu Hramul Adormirii Maicii Domnului In anul 1784 staretul manastirii Egumenul Varlaam construieste din lemn o biserica de iarna cu hramul Adormirea Maicii Domului. Insa in 1841 biserica a fost reconstruita din piatra de care staretul Dosoftei impreuna cu calugarii. Biserica este situata in mijlocul cladirii cu cele 16 coloane. In aceasta cladire se afla: trapeza, sala pentru oaspeti, staretia si noua chilii. Este acoperita cu sindrila, in fata are 16 coloane patrulatere si 12 stalpi din piatra in forma sferica. Aproape de aceasta cladire se afla un havuz din piatra construita in anul 1935. Aici serviciile divine sunt oficiate in lunile de iarna. Cand s-a redeschis manastirea, in anul 1992 biserica prezenta un depozit de picturi de pret care s-au pastrat, unele icoane au disparut. De aceea in anul 1993 s-au luat masuri necesare pentru reparatia, reconstructia picturilor de pe pereti, insa din motivul ca biserica este situata la poalele padurii si nivelul de umiditate este inalt, lucrarile de reparatie au fost efectuate si in anul 2002. Pe pereti pana la jumatate este aplicata teracota.

Manastirea Hancu

Manastirea Hancu

In anul 1678 a luat fiinta un nou locas sfant, purtand numele ocrotitoarei Moldovei –Sfanta Cuvioasa Parascheva. Initiatorul si fondatorul este considerat cu adevarat, boierul moldovean, marele stolnic Mihalcea Hancu.

Hancu, avand nevoie de o armata cat mai mare pentru a-l detrona pe domnul Gheorghe Duca a primit ajutor de la un neam de al sau serdarul Apostol Durac, si mai apoi de la cleherul Sorocean Constantin, caruia ii promisese mana fiicei sale, dar apropiindu-se ziua casatoriei, ea a refuzat sa se marite cu aliatul tatalui sau, fugind de la casa parinteasca si ascunzindu-se intr-o vizuina.

Fiica lui Mihalcea Hancu a petrecut un timp oarecare in pestera, fiind gasita de vanatorii ce o cautau. Fata a refuzat sa paraseasca pestera. Atunci a venit la ea chiar tatal, stolnicul Mihalcea Hancu, rugand-o sa iasa din pestera. Fiica a acceptat, doar cu conditia, ca va iesi numai dupa ce va auzi dangatul clopotelor unei biserici.

Astfel, Mihalcea Hancu a dat porunca sa se construiasca o biserica, ulterior aici fiica sa si-a inchinat viata in slujba Domnului. La inceput manastirea Hancu, cu hramulCuvioasei Parascheva initial a fost intemeiata ca schit de maici, avand doar un duhovnic.

Mihalcea Hancu se hotaraste sa imparta mosiile si averea intre cei doi copii, intocmind actul de danie manastirii in care slujea fiica sa.

In anul 1715 domnitorul Nicolae Mavrocordat a inchinat acest schit Patriarhiei din Alexandria, dar peste un an, Mihai Racovita anuleaza aceasta decizie.

Invaziei tatarilor in Moldova a ruinat schitul, destrugandu-l si incendiind biserica. In urma  groaznicelor evenimente desfasurate in 1757 maicele au nevoite sa paraseasca schitul.

La sfarsitul anilor 60 ai secolului XVIII urmasul lui Mihalcea Hancu, Lupul Hancu, il roaga pe ieromonahul Varlaam de la manastirea de calugari Varzaresti sa se ocupe de schitul parasit.

Ieromonahul Varlaam intre anii 1870-1872 impreuna cu cativa monahi impodobesc imprejurimile schitului cu gradini si livezi, repara chiliile si schitul, in intregime cu sprijinul si aportul financiar al boierului Lupu Hancu, care mai construieste si o biserica noua.

In anul 1784 staretul manastirii Egumenul Varlaam al II-lea construieste o biserica din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnul, cateva chilii pentru calugari.

In acest timp au fost construite noi chilii, deoarece sa marit numarul calugarilor.  In anul 1802 staret a fost numit Egumenul Iezechil, moldovean de origine, care a reconstruit biserica de iarna din lemn si a schimbat catapeteasma in biserica de vara.

In anul 1817 in manastirea Hancu toti calugarii erau moldoveni, aveau legaturi stranse cu schiturile si manastirile din Moldova si Sfantul Munte Athos. In manastire vietuiau trei monahi rusi refugiati din 1819. 

Manastirea Hancu este prima asezare monahala din Basarabia unde prin 1820-1822 s-a introdus viata de obste. Mitropolitul Gavriil a numit in 1821 un supraveghetor asupra manastirilor si schiturilor.

Pe teritoriul manastirii, langa biserica a fost construita o cladire, acoperita cu sindrila, ce includea 12 chilii pentru frati cu trei pridvoare. Mai erau sase case separate, cu cate patru chilii fiecare. La fel separate, se mai afla si o trapeza cu o brutarie, acoperita cu sindrila. Pe langa manastire se aflau hambare, distilerie, ateliere de tamplarie, fierarie, etc.

In aceasta perioada Manastirea Hancu devine una din cele mai vestite Manastiri din Moldova. In anul 1868, Stefan Toma si Ioan Radu au daruit manastirii o livada, iar in 1870, Ioan Cursov impreuna cu marele poet Ioan Sarbu au mai daruit una.

In anul 1884 pe langa Manastirea Hancu a fost creata o scoala cu orfelinat. La inceputul sec XX in clopotnita bisericii de vara Sfanta Cuvioasa Parascheva s-au instalat 10 clopote.

In aprilie 1944 o parte din calugarii manastirii Hancu au fost evacuati in manastirea Balaciu jud. Ialomita, dar cea mai mare parte din ei au fost arestati si dusi in sudul Romaniei la inchisoarea din orasul Braila.

In luna septembrie anul 1949 au inceput sa fie inchise unele manastiri printre care si Manastirea Hancu. In perioada anilor 50 toate Manastirile Moldovei in afara demanastirea Japca au fost inchise. Manastirea Hancu n-a fost o exceptie.

Intreg complexul monastic a fost reconstruit intre anii 1985-1986, au fost construite:  o cantina si cinci case. Conducerea Universitatii a mai initiat constructia drumurilor de acces la manastire, constructia unor bazine, a conductei de apa.

Biserica cu Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva

In anul 1676 la solicitarea stolnicului Mihalcea Hancu a fost construita o biserica de lemn cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva care s-a pastrat pana-n anul 1835. Biserica in anul 1817, era de lemn, ingradita, lipita cu lut si varuita.

Acoperisul bisericii era din lemn cu flori incrustate si poleite cu aur. Fiind ruinata de vremi, staretul Dosoftei impreuna cu calugarii in anul 1835 au hotarat sa ridice tot in acel loc o noua biserica din piatra, mai mare cu o clopotnita pastrandu-i hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva.

Aceasta este o biserica unde se oficiaza servicii divine in timpul cald al anului, adica primavara, vara, toamna. Restaurarea bisericii de vara a inceput in anul 1994.

In Biserica Sfintei Cuvioase Parascheva se gaseste o racla frumoasa cu o particica din sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheva cadonata de Prea Sfintitului Doremidont episcop de Briceni si Edinet.

Biserica cu Hramul Adormirii Maicii Domnului

In anul 1784 staretul manastirii Egumenul Varlaam construieste din lemn o biserica de iarna cu hramul Adormirea Maicii Domului. Insa in 1841 biserica a fost reconstruita din piatra de care staretul Dosoftei impreuna cu calugarii.

Biserica este situata in mijlocul cladirii cu cele 16 coloane. In aceasta cladire se afla: trapeza, sala pentru oaspeti, staretia si noua chilii. Este acoperita cu sindrila, in fata are 16 coloane patrulatere si 12 stalpi din piatra in forma sferica.

Aproape de aceasta cladire se afla un havuz din piatra construita in anul 1935. Aici serviciile divine sunt oficiate in lunile de iarna. Cand s-a redeschis manastirea, in anul 1992 biserica prezenta un depozit de picturi de pret care s-au pastrat, unele icoane au disparut.

De aceea in anul 1993 s-au luat masuri necesare pentru reparatia, reconstructia picturilor de pe pereti, insa din motivul ca biserica este situata la poalele padurii si nivelul de umiditate este inalt, lucrarile de reparatie au fost efectuate si in anul 2002. Pe pereti pana la jumatate este aplicata teracota.