Manastirea Tiganesti

Manastirea Tiganesti

Inconjurata de un curs de apa cunoscut sub numele Lacul Maicilor, Manastirea Tiganesti, aflata intre Bucuresti si Ploiesti, este vestita atat prin frumusetea sa, cat si prin atelierele ei de tesatorie, in care calugaritele realizeaza adevarate opere de arta. Aici se tese stofa pentru vesmintele preotesti si tot aici a fost lucrata broderia pentru sala maura din Castelul Peles.

Manastirea Tiganesti este atestata de documentul de donatie si vanzare-cumparare din iulie 1780 al lui Matei Tiganescu si al verisoarei sale Paraschiva Caplescu, care construieste o bisericuta pe acest teren. Sub numele de Tiganesti o intalnim si in hrisoavele domnesti de danii ale lui: Moruzi 1793, Caragea 1813 si al lui Dimitrie Ghica Voievod din 1824.

Legenda sustinuta de faptul ca pomelnicul manastirii incepe cu Mihai Viteazul si Doamna Stanca, ne arata ca asezarea monahala exista inca de la inceputul sec. XVII, fiind zidita de calugari romani de la muntele Athos, cand in aceste locuri erau codrii Vlasiei.

La inceput aici a fost o biserica de lemn in care ctitorii, familia Clapescu, asezasera pe Altar o bucata de marmura pe care era inscriptionata data: 1752. Boierul Tiganescu donase terenul si de aici numele "tiganesti" dat locasului respectiv.

A fost mai intai Schit cu chilii si biserica din lemn. Din aceasta biserica din lemn s-a pastrat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate. Schitul Tiganesti, populat de calugari, trece sub obladuirea , apoi la scurt timp calugarii de aici sunt transferati la Caldarusani, locul lor fiind luat de calugaritele de laSchitul Turbati - Silistea Snagovului si Schitul Maicilor din Bucuresti - fapt atestat de hrisovul de la 5 iunie 1805.

Calugarii erau adusi de la schitul Sfanta Ana de la Sfantul Munte. Acestia insa au fost transferati la Manastirea Caldarusani, in locul lor fiind adus, in jurul anului 1800, un grup de calugarite de la Schitul Maicilor din Bucuresti.

Biserica de lemn devenita neincapatoare, a fost demolata si pe locul ei a fost inaltata in 1812 actuala biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, avandu-l ctitor pe banul Radu Golescu, staret fiind Dosoftei.

In 1812 este inaltata biserica din zid, avandu-i ctitori pe banul Radu Golescu, sprijinit de staretul Arhimandrit Dosoftei de la Caldarusani, logafatul Gheorghe Florescu, sotia sa Anica si multi alti credinciosi.

Locasul cu hramul Adormirea Maicii Domnului este construit in spiritul vremii, cu pridvor si o singura turla, decorata cu ferestre prelungi. Usa de la intrarea in pronaos prezinta un ancadrament cu motive florale, admirabil executate.

Exteriorul, impartit in doua registre inegale este de asemenea decorat cu ferestre si firide, peretii fiind zugraviti in alb. Partea superioara a fatadelor este impodobita cu medalioane in mozaic, realizate de pictorul Gheorghe Radu cam in a doua jumatate a secolului trecut.

Pictura interioara, executata in 1853, in stil neobizantin, a fost opera egumenului Eftimie. A urmat o serie de restaurari in 1880, 1895, 1911 iar in 1929 biserica a fost repictata de Dimitrie Belizarie. Pridvorul pasteaza insa cateva scene din pictura originala.

In exterior a fost refacut mozaicul de catre pictorul Gh. Raducanu iar catapeteasma pictata in 1895 de Gh. Stoenescu este refacuta in 1989 de Gh. Samoila.

Restaurarile din 1977-1986 au fost facute cu multa grija, lucrarile destinate picturii fiind incredintate pictorilor Gheorghe Trasculescu si Valeria Musceleanu, insotiti de un grup de ajutoare.

Cele doua cladiri din incinta Manastirii, avand cerdacuri sustinute de coloane, adapostesc chiliile, staretia, trapeza si o minunata colectie de arta bisericeasca si carte veche. Construite in 1920, cladirile inconjoara biserica. Manastirea se afla pe o peninsula, terenul nefiind bine stabilizat, in anii 1980-1984 constructia a fost consolidata.

Biserica de cimitir cu hramul Sf. Treime, de dimensiuni mai mici, a fost construita in 1817 si pictata de Anton Serafin. Este o biserica de mici dimensiuni, frumos proportionata, cu planul trilobat, cu pridvor deschis in stil post brancovenesc. In cimitir se afla monumente funerare vechi, din care mentionam monumentul familiei Diamandescu realizat de sculptorul Carol Stork in anul 1889.

Printre mandriile locasului pot fi amintite clopotnita cu trei clopote mari si unul mic, si mai ales ceasul mare, cu doua cadrane. Adus din Germania, in 1911, are un mecanism care cantareste mai mult de 1300 kg.

Cladirea muzeului, construita in 1848, a fost mai intai orfelinat, apoi scoala, arhondarie, iar din 1989 muzeu. Aici sunt expuse icoane pe lemn, panza, sticla si metal, vesminte vechi, carti si obiecte religioase.

Ansamblul manastirii mai cuprinde turnul clopotnitei, trapeza, casele monahale, cimitirul si atelierele unde se tes materiale pentru hainele preotesti. In acest atelier trudesc maicutele manastirii, iar materialele folosite pentru hainele preotesti sunt din matase vegetala si cu fir de aur si argint. Razboaiele de tesut sunt programate prin cartele perforate.

Prin pictura sugestiva, realizata in culori vii, prin eleganta constructiilor din jur, prin faima atelierelor si linistea pe care o degaja, Manastirea Tiganesti ramane un loc de reculegere, deosebit de indragit de credinciosi.